Cum ajuta psihoterapia un copil?

Cum ajuta psihoterapia pe un copil?

Psihoterapia copilului difera extrem de mult de cea a adultului, in psihoterapia copilului nu sunt doar discutate ci şi explorate cu ajutorul terapiei prin joc. Prin intermediul modelajului, desenului, colajului, joc de rol, joc cu marionete şi alte tehnici specifice psihoterapiei copilului, problemele sunt externalizate expuse pentru a gasi o rezolvare.

Despre importanţa jocului pentru dezvoltarea copilului ne vorbeşte faptul ca ONU a numit jocul un drept al copilului. Jocul este activitatea unica şi centrala a copiilor tuturor popoarelor şi timpurilor. Jocul este un mijloc foarte important de dezvoltare fizica şi psihica a copilului, devenind pe parcurs o forma de activitate tot mai complexa. La copii rolul jocului este esenţial şi orice impunere din exterior in sensul suspendarii jocului genereaza rezistenţa şi neplacere.

Copiii se joaca spontan, cu o mare satisfacţie şi ne urmarind nici un scop anume. Pâna la vârsta de 10-11 ani copiilor le este greu sa stea liniştiţi timp indelungat. Terapia prin joc satisface necesitatea copilului de a se mişca, invaţa sa preia responsabilitaţi şi apoi sa le onoreze, invaţa sa infrunte greutaţile şi sa se elibereze de frustrare, invaţa sa reacţioneze la frustrare in forme social acceptabile. in joc copii işi dau frâu liber imaginaţiei, insuşesc valorile societaţii şi capata anumite deprinderi sociale (Verdeş, A. 2016)

“La copii comunicarea se realizeaza prin joc din acest motiv psihoterapia prin joc este mai eficenta dar jocul el insuşi nu reprezinta psihoterapie ci faciliteaza comunicarea. Folosind intr-un anumit fel jucariile copiii exprima sentimentele şi trairile cu ajutorul plastelinei, papuşilor, animale, soldaţi, creioane colorate “( Holdevici, I., p236)

Rolul central al jocului in terapia copilului a fost comparat cu hipnoza, asociatia libera şi fantezia in psihiatria adultului (Hug-Helmuth, 1921,Erikson,1950). Ekstein şi Friedman(1957) “considera ca jocul este calea regala prin care se ajunge la inconştientul copilului. Jocul serveşte patru functii: descarcarea energiei, dominarea anxietatii, experimentarea şi dezvoltarea unor noi deprinderi prin practica şi identificarea pe calea modelarii. Prin joc copilul angajat intr-o activitate placuta intoarce pasivul in activ şi rearanjeaza realitatea astfel incât multitudinea de evenimente poate fi separata in unele mai digerabile putându-se lucra cu trauma.

Jocul de rol implicând şi alte persoane ilustreaza aspectul comunicativ al acestuia.Ambele faţete, intrapsihic şi interpersonal trebuiesc atinse in terapia de joc. Relatia dintre cele doua este dinamica. intelegerea functiilor jocului conduce la selectionarea materialului de joc care la rândul lui este determinat de scopurile terapiei. Daca scopul este abreactia, catharsis-ul şi regresia indicate pentru copiii inhibati, obsesivi sau traumatizati, nevoile trebuiesc acomodate acestor situatii.( Popescu, S.2014)

Psihoterapia individuala cât şi cea de grup asigura aplicabilitatea concepţiei şi metodelor psihodramatice in domeniul educaţiei copiilor.in cadrul şedintelor de psihoterapie copiii invaţa cum sa ia decizii, cum sa rezolve probleme, cum sa gestioneze resurse limitate sau comune, işi dezvolta gândirea critica şi creativa, comunicarea verbala, cooperarea, munca in echipa. in acelasi timp, copiii işi imbunatatesc capacitatea de concentrare, rabdarea, perseverenţa, autodisciplina şi invaţa totodata sa se respecte intre ei.